miercuri 26iulie06 01:21 la servici

acum sunt sigura de persoanele de aici, de acei baieti care ies cu noi in oras. poate sunt inca inocenta pentru ca inca, cred in prieteniile adevarate cu adevarati prieteni. un baiat iese cu noi in oras doar pentru ca ii place de una dintre noi iar de rest, putin ii pasa. in acest mod pot spune ca ma simt folosita.
nu stiu de ce acuma scriu asa de mult, poate pentru ca nu sunt destule persoane care sa ma inteleaga si incerc sa ma inteleg singura. ma simt atat de bine cand scriu, as scrie tot timpul dar mi-e frica ca mi se vor termina foile din caiet:)). aici nu sunt eu, nu ma pot simti cum ma simteam acasa, nu mai pot rade. totul mi se pare fals si plin de interes. poate ca inca sunt o copila si nu pot intelege lumea celor mari dar... o voi invata... mai tarziu. nu am iubit, nu iubesc si poate nu voi iubi pentru ca asa mi-e scris. mi-as dori sa pot iubi o singura data... fara sa fie prea tarziu. toti si in toate se vorbeste de dragoste... nu o pot intelege inca. sper sa-mi vina si mie randul in curand...

dintrodata am devenit melancolica, poate pentru ca toti cei din jurul meu cauta dragoste. dar oare ceea ce inteleg eu prin dragoste inteleg si ei? poti vorbi despre dragoste atata timp cat nu ai trecut prin ea, poti da sfaturi? 01:35

ce fut un certain mois de mai, qu'elles deborquerent a l'aeroport international de douala. elles etaient quatre, venues en qualite de croupiers au casino 'royal flush' du meridien. il y'avait entre autre a., o., m. et madalina. c'est surtont cette derniere qui m'a marque par sa corpulense distingree, son air naturel et son euthousiasme epoustoufflant. on aurait dit un veritable fruit de la nature, mient encore, un etre a peine sorti de l'etat de nature. alle etait jolie, souriante et pleine de vie quoiqu'elle ait subie quelque deception amoureuse ce qui lui etait egal.

elle est sympathique et tres jouense. pareil pour sa 'soeur' o., qui egalement est tres agitee. a., quand a elle est presque toujours dans des pensees loitaines qui pour elle constituent un univers clos. CHARLY

miercuri 12iulie06 00:56 la servici

este un inceput pentru mine aceasta plecare de acasa undeva la 7000 de km distanta. mi-am dorit sa plec de acasa ca sa pot cunoaste oameni noi, de pe alte continente dar, sa ma si pot cunoaste pe mine insumi. a fost si este o provocare pentru mine in a vedea daca ma pot descurca in diferite situatii. mi-as dori sa nu fac niciodata nici un conpromis care sa ma faca sa fiu un alt fel de om, mai rau dar, am realizat ca trebuiesc facute.
aceasta plecare ma face sa-mi dau seama de multe lucruri pe care nu le stiam. tot ce nu aveam acasa am aici, si tot ce nu aveam acasa nu am aici.
aici am tot ce-mi mai trebuia acasa anume, plimbari in oras in fiecare seara in cele mai tari masini, la diferinte restaurante de lux, mancaruri care nu credeam voi manca si multe alte lucruri materiale.
dar ceea ce imi lipseste si aveam acasa este acea siguranta de care toti avem nevoie, care ti-e data de familie si prietenii adevarati.
dar toate lucrurile astea stiu ca sunt efemere (nu pentru mult timp) pe cand acasa intotdeauna va fi acasa. tot ce imi doresc este sa imi dau seama de ceea ce vreau si este bine fara sa fie prea tarziu pentru sufletul meu.
doar atunci cand esti plecat de acasa iti dai seama de ceea ce iti doresti dar intotdeauna iti vei dori ceva mai mult si mai nou.
viata e o mare surpriza. poate ca daca acuma nu as fi fost plecata nu m-as fi gandit niciodata la aceste lucruri care pe mine, ma uimesc.
mi-e frica sa fac ceva gresit. intotdeuna mi-a fost frica sa nu gresesc cu ceva.
cateodata mi-as dori sa fiu undeva, in umbra, sa privesc totul ca pe viitor sa stiu. alteori mi-as dori ceva mai mult curaj si aventura.
ceea ce am gasit aici nu cred ca as mai putea gasi in alt loc, dar nici nu mi-as dori, e totul murdar si plin de rautate. 02:26

vineri 7iulie06 22:02 la servici

acum o saptamana am fost foarte nervoasa si nu s-a shimbat nimic. nu ma pot schimba dintrodata sau poate niciodata. inca nu sunt sigura pe aceste locuri si poate ca nu am sa fiu vreodata. ceva rau este pe acest pamant.
astept sa scap de aceste sentimente pe care le am dar, intotdeauna le voi avea cat timp ma aflu aici si poate ca e mai bine asa. nu mi se potriveste aceasta tara si poate ca nu ma voi obisnui in nici intr-o alta tara. daca ar fi sa calatoresc in lume nu stiu cat timp as putea rezista. stiu ca in nici intr-o alta tara nu mi-ar placea sa stau mult timp dar, in aceasta perioada din viata imi doresc sa cunosc cat mai multe tari si cati mai multi oameni (sa calatoresc!).
sunt foarte nesigura pe mine... ( au venit fetele, mi-am pierdut ideea).
oare sunt destul de puternica sa trec peste toate aceste lucruri cu care nu m-am mai intalnit niciodata? lucruri care peste cativa ani mi se vor parea minore si usor de rezolvat si poate, cand imi voi reaminti ce am facut si prin cate am trecut nu imi va fi rusine cu ele si nu voi regreta nimica.
tot ce am facut pana acuma cred ca am facut bine pentru ca, niciodata nu am simtit ca fac ceva ce nu trebuie.
" naivitatea ascunde cu siguranta si un spirit intelept."
aceasta dedicatie mi-a fost facuta de catre profesorul de limba romana din clasa a XII pe care il stimez mult. sper ca mi-a spus-o din suflet si sper ca mi se potriveste pentru ca imi place foarte mult.
as vrea sa pot scrie tot ceea ce gandesc dar imi vine destul de greu, la fel si atunci cand vorbesc cu anumite persoane.
superstitia. ce este superstitia? e bine sa fii superstitios? aici se crede foarte mult in aceste lucruri. sa fie ceea ce simti cateodata, un fel de superstitie? nu vreau sa cred in aceste lucruri. oare cand fac ceea ce simt, nu este vorba si despre superstitie si devin superstitioasa?
e bine oare sa crezi in ceva? e bine sa crezi in cineva? e bine sa crezi in ceea ce simti? e bine sa crezi in tine?
eu cred ca e bine sa faci ceea ce simti. dar oare la un moment dat nu iti creezi propia ta lume si nu stii ce sa mai crezi? pentru ca am facut ceea ce ma simtit pana acuma si mi-a mers bine, as vrea sa am aceste feeling-uri toata viata. o fi bine, o fi rau?
pentru ca de cele mai multe ori ceea ce gandesti si iti doresti se indeplineste si de multe ori se dovedeste a nu-ti mai place.
e adevarat acel proverb din batrani: "ai grija ce-ti doresti ca ti se poate indeplini".
de ce sa ai grija? nu e bine sa iti doreste ceva sau, depinde de ceea ce iti doresti? dar niciodata nu o sa stim ce sa ne dorim pentru ca niciodata nu o sa stii ce e bine si ce e rau.
ce e viata? ce este real? vom afla vreo data sau e mai bine sa nu stim niciodata?
se spune ca nimeni in aceasta viata nu am avut mai mult bine sau mai mult rau. totul e 50-50.
vorbesc despre toate aceste lucruri pentru ca, acuma, singurul lucru in care mai cred sunt eu si ceea ce simt. este tot ce mi-a ramas aici, departe de casa.
si daca totul in viata este 50-50, de ce ne mai schinuim sa ne facem viata mai buna? (acest gand ma chinuie cel mai tare). catre ce mergem? ce este dincolo? ce este minciuna si ce este adevarul? aceasta viata sau ce-a 'de dupa'?
ma gandesc ca o solutie ar fi aceea, de a face bine. dar de ce ne este atat de greu sa facem bine?
dumnezeu, mi-e si frica sa ma gandesc la acest nume si sa spun ceva rau. de ce oare? poate pentru ca am fost indoctrinata de mica de catre parintii mei.
viciile, alta problema pentru mine si cred si pentru cei din jur. fiecare isi are viciile sale.
urasc viciile mele. cum poti scapa de ele? (te duci la un doctor;))
trebuie omul educat sau trebuie sa se educe singur? e bine sa stai tot timpul in jurul oamenilor si sa fii educat?
exista om mai mult sau mai putin puternic fata de alt om? dar ce inseamna sa fii puternic?
intotdeauna oamenii sau simtit mai buni, unii fata de ceilalti. poate intr-un sfarsit voi ajunge si eu la ideea de: to be or not to be ?
poate ca incep sa o iau razna din cauza locului sau a oamenilor de aici sau poate, ca o iau razna pentru ca ma gandesc prea mult la aceste lucruri cateodata si observ ca ceva nu e pus 'cap la cap'. 02:57

joi 29iunie06 20:42

sunt la munca si ma simt fara energie, doar cand sunt in 'staff'. in sala imi revin pt ca fac ceea ce imi place. inca nu am scapat de acel sentiment ca nu ma simt bine aici. inca duc o lupta sa ma obisnuiesc, imi ocup timpul cu tot ce pot ca sa nu ma gandesc la toate nebuniile de aici pt ca, te duci cu capu' aici. eu ma descurc destul de bine dar fetele, nu stiu, nu prea dupa cate vad, iau prea mult lucrurile in serios. nu vreau sa stau mai mult de un an aici. stau tot timpul in nesiguranta, nu stii ce sa crezi si pe cine sa crezi. mi-am ales prost noaptea in care sa scriu in jurnal pt ca sunt doar eu si o. la servici (fetele sunt off), voi sta mai toata noaptea in sala.
oamenii aici cred in niste lucruri care nu exista si te fac sa-ti faci o lume propie plina de amagiri. daca te prind in vraja lor vei ramane pt totdeauna aici. sper cu trecerea timpului aici sa nu-mi schimb parerea si, sa raman ceea ce am fost si sunt (adica eu).
deci, nu-mi place viata de aici, totul e fals, lipsit de sens sau poate, deja am inceput sa fiu nebuna.
dar ce este oare nebunia? e o intrebare pe care nu mi-am pus-o niciodata. poate ca e mai bine sa nu incerc sa aflu raspunsul la aceasta intrebare.
inca nu stiu ce este bine si ce e rau. inca nu stiu ce vreau si ce pot. inca ma chinui sa aflu ce e bine si ce imi place si candva, poate nu prea tarziu voi afla. sunt nesigura pe mine si as vrea sa fiu mai echilibrata. tot ce mi se parea frumos, mi se pare urat si tot ce e urat imi place, de ce incep sa ma schimb asa usor? fac lucruri care nu imi placeau si nici nu-mi plac si inca voi mai face.
e bine sa faci ceea ce simti? intotdeauna mi-am pus aceasta intrebare si am avut acelasi raspuns afirmativ. aici, departe de casa ma gandesc la lucruri si imi pun intrebari pe care nu am crezut ca mi le voi pune vreodata pt ca nu am crezut ca nu va fi cazul.
ce vreau? nu stiu, voi raspunde intotdeauna iar dupa acest raspuns voi sta cateva clipe sa ma gandesc si sa ma intreb: ce imi place? trebuie sa fie ceva ce imi place? si ma gandesc dar nu gasesc decat lucruri marunte, sa fie ele cele mai importante? ca o prietena buna, multi amici caci asta este tot ce ma incanta cel mai mult. de multe ori am raspunsuri diferite, depinde de stare, dar asta nu inseamna ca sunt egoista?
in acest moment imi doresc succes in cariera, mai mult decat in dragoste pt ca in acest moment nu sunt indragostita. cand voi fi indragostita imi voi dori succes in cariera, se pare cariera este pe primul loc dar, oare nu le poti avea pe amandoua odata? se pare ca m-a apucat filosofia la munca:))
ma cunosc oare destul de bine ca sa stiu ce e bine pt mine? sunt prea multe ideei si intrebari care imi circula prin minte, niciodata nu m-am gandit asa de mult la aceste intrebari, oare 'm-am dus cu capu''?
gata! termina! de ce? :))) nu e bine sa gandesti prea mult? nu
...................................................
!nimeni niciodata nu o sa-si bata joc de mine.
!intotdeauna imi voi cere drepturile.
voi tace si voi face!
!negrii sunt niste oameni fara inima. niciodata nu or sa-ti vrea binele. ne urasc pe noi albii. toti sunt la fel, niste needucati iar eu nu voi fi ca ei niciodata!
nimeni nu o sa te ajute, trebuie sa te ajuti singura!
fii calma!
!indiferent ceee ce spune sau ce face vei reusi, intotdeauna vei reusi!
stiu ca poti, vei reusi.
stiu ca pot, voi reusi.
de maine totul se va schimba, vei fi un alt om care nu o sa-ti mai pese de lucrurile marunte. imi va fi f greu sa ma schimb dar, in fata iti voi rade iar in suflet te voi ura, om negru fara minte.
sunt nervoasa dar poate ca asa ma voi schimba si voi invata ceva din toate astea dar, nu voi uita niciodata sa iubesc at cand trebuie. 3:56 (30)

vineri 16iunie06 15:35

e cald... e f cald in living, dar in camera unde e aerul conditionat nu ma duc pt ca o sa stau singura, asa ca mai bine stau cu fetele in living, in caldura. toate scriem , a. despre viata ei, o. poezii iar eu, nu stiu despre ce scriu: despre mine?, despre africa?, despre lume? (inca nu stiu).
acum cateva zile am recitit jurnalul (l-am mai citit de cateva zeci de ori) si parca acum imi dau seama cat de copila si cat de inocenta am putut fi. a inceput sa ploua, sa ploua in adevaratul sens al cuvantului.
adevarul ca ploile din africa sunt puternice dar, nu pt mult timp. aceasta vreme este numai buna pt a scrie daca esti acasa si nu ai altceva de facut. revenim la mine.
sa ma fi maturizat atat de mult de la ultima oara cand am recitit jurnalul si mi s-a parut ok, sau poate ca acum sunt mai inocenta ca inainte:)
nu stiu ce sa mai cred acuma despre mine si despre cei din jur. in romania toata lumea ma placea, aici nu ma mai place nimeni si nu plac pe nimeni. ce ar putea fi de vina? eu pt ca nu m-am acomodat inca sau caracterul oamenilor de aici?
e bine oare asa cum sunt? sau trebuie sa schimb ceva din comportamentul meu. mi-e greu sa schimb acum, ceva din comportamentul meu pt ca intotdeauna am mers pe ideea sa fii ceea ce esti. deci, nu vreau sa ma schimb absolut pt nimeni de oriunde. nu stiu daca e bine sau daca e rau dar, nu sunt o fire vorbareata, prea putin sociabila si mai mult salbateca dar, fac si spun doar ceea ce simt. sa vorbim despre africa.
am mai vb despre africa si cum am scris, este un continent frumos dar prost condus d.p.d.v. economic in cele mai multe tari pt ca si aici orasele arata rau de tot.
as vorbi despre oamenii negrii africani camerounezi dar inca nu mi-am facut o parere in totalitate. imi schimb parerea despre ei de la o zi, la alta, oricum nu vreau sa am prea multe tagente cu ei.

marti 13iunie06 07:13

foyer du marin

of, africa cat de frumoasa esti si cat de nepretuita esti de catre cei pe care iai lasat sa creasca in sanul tau. o tara bogata in toate cele, la fel ca romania dar inzecit mai mult si mai bun. au munti, au rauri, au oceane si ploii pt toate. totul e verde si inflorit in jur, diferite specii pe care in viata mea nu le-am vazut. 07:20

duminica 11iunie06 04:58

vreau sa scriu despre africa, numita lumea a treia; o fi adevarat, nu o fi adevarat, vom vedea.
cand am ajuns in aeroport m-a uimit ceea ce am vazut si am simtit. o umiditate f mare ce facea sa se lipeasca hainele pe tine (in sec 5 m-am dezbracat). fiecare negru care trecea pe langa mine ii simteam mirosul groaznic pe care il emite (nici acum nu m-am obisnuit). imi era frica de fiecare negru care trecea pe langa mine (poate pt acele vorbe pe care le auzisem despre ei inainte). reusisem sa ne urcam in masina (trageau de noi sa le dam bani, cercetori nesculptati) si am gonit spre hotelul unde aveam sa fiu cazata pt doar, cateva zile ( trasformate in 2 sapt.).
cel mai tare am ramas surprinsa de faptul ca la ei nu existau semne de circulatie, probabil prioritate are cel cu masina cea mai tare (nici acum nu stiu). pe fiecare parte a strazii fiecare incerca sa vanda ce poate. din cauza caldurii si a mizeriei mirosul era insuportabil si nu puteai inchide geamurile masinii pt ca te sufocai. hotelul mi s-a parut acceptabil (avea ceea ce imi doream cel mai mult, aer conditionat) la inceput, cu trecerea primei saptamani incepeam sa-l urasc incetul cu incetul, pana la sf celei de a doua saptamana cand imi era greata sa mai stau in el. dupa doua sapt ne-am mutat in casa in care ma aflu si in acest moment.
parca cu alt chef vii de la servici acasa unde gasesti televizor, aer conditionat aproape in fiecare camera, un frigider cu ceea ce iti doresti, cumparate de femeia de servici pe care o platesti cu 20000 FCFA (40$) pe luna, fiecare. mai putin placut este faptul ca managerul casinoului inca mai locuieste cu noi (umbla prin living doar cu prosopul, eventual chiloti pe el; e tare sexi, are numai, vreo 60 de ani). nu exista mijloace de transport in comun (pt albi), doar taxiuri; nu m-am plimbat toata viata mea cat merg aici cu taxiul (este indispensabil), eventual, mai ieftin, poti merge agatat in spatele unui negru pe o motocicleta (sau impreuna cu alti doi, trei; am vazut! se poarta;).
deoarece clima africii este tropical umeda, sunt 2 sezoane, unul ploios si unul cald. am nimerit la inceputul sezonului ploios. toti ne-au speriat ca ploi ca in africa nu mai vezi nicaieri, inca mai astept sa ma sperii. e posibil sa fi fost cateva ploi periculoase dar cum 8 ore le muncesc fara sa vad ce se intampla afara noaptea, iar alte 8 ore le dorm ziua. se mai intampla sa se intrerupa curentul in casino din cauza fulgerelor. ori ca ploua ori ca nu ploua, tot cald de te sufoci, este. noaptea cand vin de la casino vad oameni pe strada imbracati cu geci de iarna, iar eu sunt in maiou si ma sufoc. mi-e rusine ca nu sunt inca bronzata, iti vine sa crezi?
cred ca asta este tot cam ce mi-a venit in minte despre, nebuna africa. mai vb noi:)))) ma duc sa adorm. 05:30

jurnal cameroun

luni, 05 iunie 2006, 05:15, douala
am venit acasa, de la servici la ora 02:30 pt ca este luni, in restul zilelor ajung la 04:30 (casinoul se inchide la 04:00). tot in lumea casinoului ma invart, se pare ca imi place si e profitabila. acuma stau pe canapeaua din sufragerie, pe care probabil o sa mai stau inca 11 luni (alaturi de managerul casinoului barcli, care umbla in chiloti, n p e gay). fetele dorm ca orice om normal ce vine de la munca dupa zece ore de oboseala, dar eu nu am somn pentru ca ma gandesc la toate cele; cum ar fi daca cu timpul totul o sa fie bine si o sa ma descurc singura, cum m-am descurcat o luna de zile aproape singura pt ca aproape mai tot timpul ne certam intre noi (acuma sunt pe cont propiu si mi-e mult mai bine, sincer).
nu as fi crezut vreodata ca la 20 de ani as putea fi pe un alt continent, departatre de 7000 km de tara mea, si nimeni altcineva nu ar fi crezut. dar ma simt mandra si va fi o provocare sa rezist un an. am renuntat la cateva lucruri importante si indragite pt mine. lucrul cel mai important la care am renuntat a fost scoala posliceala. nu prea mi-a placut niciodata ceea ce faceam la sc. posliceala.
cand am facut acest pas urias de a pleca de acasa am fost f. sigura pe mine de ceea ce am vrut (si am vrut din toata inima sa schimb ceva) si am simtit tot timpul ca am sa ajung in africa, chiar daca au fost anumite dubii la mijloc. nimeni nu a fost de acoord si nu au avut incredere in noi. sper ca nu am facut ceva gresit si sa regret mai tarziu, dar nu cred.
ma gandesc cateodata la cei de acasa, dar inca nu imi lipsesc f mult, dar nu stiu de ce?, propabil pt ca nu sunt f mamoasa de felul meu si incerc sa ma tin puternica, pt mine (probabil pt ca sunt tanara).
al doilea lucru la care am renuntat (si de care mi-e cel mai dor pt ca a aprins un foc in mine pe care nu il pot stinge pana cand nu reusesc sa fac ce mi-am propus) este catararea, sport pe care l-am practicat din ian.06 pana la sf. lui martie06 si am reusit performanta pe care altii nu au reusit-o intr-un an de zile. climbing-ul este un sport nou pt romani, dar nu pt toti; dar am gasit cativa oameni cu adevarat indragostiti de acest sport si f buni prieteni. la acest lucru mi-a fost cel mai greu sa renunt, m-am amagit singura ca voi putea face acest sport si in africa, dar m-am inselat si sufar. in ziua cand am plecat la bucuresti pt a lua avionul spre africa trebuia sa concurez la primul meu concurs de catararea, imi pare rau ca nu am putut participa si de a-mi da seama cu adevarat de adevarata mea valoare, dar poate ca e mai bine asa.
aici in douala- cameroun am simt ca pe nisip miscator, in legatura cu toti oamenii de aici, albi, negri sau galbeni.
toti iti sunt prieteni si toti iti sunt dusmani
fii cu toti si in acelasi timp cu nimeni (<- ghidare) 05:57