nu stiu cat mai pot rezista in stres si aceasta situatie. maine (azi) vom vorbi cu managerul si ii vom da inca o sansa pe care sper sa nu o refuze. pentru ca stiu sigur ca pana maine nu ne poate da sigur, restul de bani din iulie, ii vom propune ca in fiecare zi pana pe data de 10 sa ne dea la fiecare cate 100f asa vom avea ambele salarii pana pe 10 si vom munci in continuare. daca nu accepta vom incepe sa ne cautam de munca in alta parte dar, banii pe care i-am muncit tot vor trebui sa ni-i dea. zi de zi stau si ma gandesc cum pot iesi din aceasta situatie. tot ce stiu sa fac este sa fiu stresata, sa ma gandesc si sa fumez mereu.
pentru mine si a. nu exista alta solutie decat sa ne gasim ceva de munca, cat mai repede. daca noi nu vom mai munci ce vom face? la urma urmei este responsabilitatea lor sa aiba grija de noi si sa avem conditiile promise. ce sa mai muncesti pentru ei cand stii ca ai de luat bani pe doua luni de zile si poate nu-i mai iei.
surorile si-au gasit fiecare pe cineva si s-au mutat; poate le este mai bine dar,sincer prefer situatia mea de acuma. mi-e rusine cu mine, acasa nu am trimis nici un ban si mai am si datorii. nu stiu ce sa fac. mi-am promis ca ma voi duce acasa atunci cand voi avea bani stransi dar, daca in acest moment as avea bilet de avion, as pleca si maine.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Se spune ca virusul Ebola ar sta la baza vietii de pe Terra, ca e atat de rezistent incat poate trai si la mii de kilometri sub pamant fara lumina si fara hrana, nu moare chiar daca se afla in lava unui vulcan, sau congelat intr-o calota glaciara de milioane de ani... Daca e asa, ar fi cu atat mai interesant, pentru ca ar insemna sa ne tragem din el... (A.)
Trimiteți un comentariu