nu stiu de ce acuma scriu asa de mult, poate pentru ca nu sunt destule persoane care sa ma inteleaga si incerc sa ma inteleg singura. ma simt atat de bine cand scriu, as scrie tot timpul dar mi-e frica ca mi se vor termina foile din caiet:)). aici nu sunt eu, nu ma pot simti cum ma simteam acasa, nu mai pot rade. totul mi se pare fals si plin de interes. poate ca inca sunt o copila si nu pot intelege lumea celor mari dar... o voi invata... mai tarziu. nu am iubit, nu iubesc si poate nu voi iubi pentru ca asa mi-e scris. mi-as dori sa pot iubi o singura data... fara sa fie prea tarziu. toti si in toate se vorbeste de dragoste... nu o pot intelege inca. sper sa-mi vina si mie randul in curand...
dintrodata am devenit melancolica, poate pentru ca toti cei din jurul meu cauta dragoste. dar oare ceea ce inteleg eu prin dragoste inteleg si ei? poti vorbi despre dragoste atata timp cat nu ai trecut prin ea, poti da sfaturi? 01:35
2 comentarii:
Imi pare rau ca intr-un fel ti-am incalcat intimitatea citind ce ai scris aici, insa chiar imi place si nu am reusit sa ma abtin.
M-ai surprins cu multe idei pe care (in aroganta mea) le consideram doar ale mele.
E ciudat...dar nici nu stiu cum de, ajungind astazi acasa, primul lucru pe care l-am facut a fost sa dau search pe google cu numele tau...
Parca stiam ca voi gasi ceva care sa imi zica ceva despre tine. Mereu mi-ai parut o persoana care are o viata interioara...si uite ca nu m-am inselat deloc.
Plec acum acasa patru zile, in Iasi si oricit am asteptat acest lucru de mai mult de o luna parca simt ca imi pare rau.
Sunt las scriindu-ti aici, dar gindeste-te si tu la situatia mea.
Nu e asa cum o crezi tu in mod sigur, dar simt ca traiesc intr-un compromis din care nu mai pot iesi. Stii ce m-ai intrebat in prima zi cind ai venit in Sinaia? (sigur nu iti mai aduci aminte, insa a fost ca un soc pe care l-am primit)
Eu chiar sunt trist si nemultumit si ce e mai grav e ca nu am pe nimeni caruia sa ma pot confesa.
Nu mi s-a intimplat niciodata sa nu am prieteni si acum simt un mare gol.
Deja ti-am ocupat prea mult timp si poate ca nici nu vei citi curind (sau poate chiar niciodata) ce am scris aici, insa a fost o coincidenta placuta sa ma gindesc la tine si sa si gasesc ceva despre tine.
imi amintesc ce te-am intrebat cand te-am vazut(poate pentru ca te-am vazut surprins la aparitia mea), faptul ca mi-ai scris aici nu te face las ci, opusul acestui cuvant pe care il urasc. merci pentru cele scrise.
cand am vorbit pe balcon am simtit un strigat de ajutor dar nu am vrut sa gandesc mai mult, decat ca iti este bine. oricand sunt deschisa pentru a te asculta indiferent de persoanele din jur. sper ca nu iti fac mai mult rau scriindu-ti acest mesaj.
Trimiteți un comentariu