este un inceput pentru mine aceasta plecare de acasa undeva la 7000 de km distanta. mi-am dorit sa plec de acasa ca sa pot cunoaste oameni noi, de pe alte continente dar, sa ma si pot cunoaste pe mine insumi. a fost si este o provocare pentru mine in a vedea daca ma pot descurca in diferite situatii. mi-as dori sa nu fac niciodata nici un conpromis care sa ma faca sa fiu un alt fel de om, mai rau dar, am realizat ca trebuiesc facute.
aceasta plecare ma face sa-mi dau seama de multe lucruri pe care nu le stiam. tot ce nu aveam acasa am aici, si tot ce nu aveam acasa nu am aici.
aici am tot ce-mi mai trebuia acasa anume, plimbari in oras in fiecare seara in cele mai tari masini, la diferinte restaurante de lux, mancaruri care nu credeam voi manca si multe alte lucruri materiale.
dar ceea ce imi lipseste si aveam acasa este acea siguranta de care toti avem nevoie, care ti-e data de familie si prietenii adevarati.
dar toate lucrurile astea stiu ca sunt efemere (nu pentru mult timp) pe cand acasa intotdeauna va fi acasa. tot ce imi doresc este sa imi dau seama de ceea ce vreau si este bine fara sa fie prea tarziu pentru sufletul meu.
doar atunci cand esti plecat de acasa iti dai seama de ceea ce iti doresti dar intotdeauna iti vei dori ceva mai mult si mai nou.
viata e o mare surpriza. poate ca daca acuma nu as fi fost plecata nu m-as fi gandit niciodata la aceste lucruri care pe mine, ma uimesc.
mi-e frica sa fac ceva gresit. intotdeuna mi-a fost frica sa nu gresesc cu ceva.
cateodata mi-as dori sa fiu undeva, in umbra, sa privesc totul ca pe viitor sa stiu. alteori mi-as dori ceva mai mult curaj si aventura.
ceea ce am gasit aici nu cred ca as mai putea gasi in alt loc, dar nici nu mi-as dori, e totul murdar si plin de rautate. 02:26
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Smile...life is surprisingly than that!
Niciodata nu putem avea totul, asa cum nici noi nu putem fi tot ce vrem sa fim. Intotdeauna descoperim lucruri noi iar o parte din personalitatea noastra va fi intotdeauna in schimbare. Cand mananci pt prima oara o inghetata iti dai seama ca viata ta nu va mai fi niciodata la fel daca nu vei gusta, macar o data pe an, asa ceva. Asta cred ca a fost si cu Africa. Si nu e neaparat vb de loc si de oameni ci e vb de tine.Ai gustat din realitate. Un semnal de alarma,o palma peste fata, spune-i cum vrei, dar ti-ai dat seama ce e bine si ce e rau(ca tot te intrebai). E bine sa fii tu, dar sa imbratisezi noul, fara sa-l pui prea mult sub semnul intrebarii. Mintile noastre nu pot vedea decat ce ne inconjoara - si e mai bine asa- pe cand mintea, tot timpul se intreaba. Probabil raceala oamenilor si caldura Africii a accelerat procesul si de asta ti-ai pus atatea intrebari,desi, sufletul tau stia deja raspunsurile. Ma bucur ca ai fost acolo, ma bucur ca ai vazut si ai trait ce multi dintre noi vad numai la Tv. Ma bucur ca te-ai intors cu bine si ca esti mai inteleapta, mai puternica, mai realista decat ai plecat. Ma bucur ca aceasta experienta a scos la suprafata luptatoarea din tine si... ma bucur ca esti prietena mea.
Kisses baby! I like your blog!
PS: Iti dai seama, daca nu plecai, nu aveam ce discuta ;))
Akasha
Trimiteți un comentariu