luni, 05 iunie 2006, 05:15, douala
am venit acasa, de la servici la ora 02:30 pt ca este luni, in restul zilelor ajung la 04:30 (casinoul se inchide la 04:00). tot in lumea casinoului ma invart, se pare ca imi place si e profitabila. acuma stau pe canapeaua din sufragerie, pe care probabil o sa mai stau inca 11 luni (alaturi de managerul casinoului barcli, care umbla in chiloti, n p e gay). fetele dorm ca orice om normal ce vine de la munca dupa zece ore de oboseala, dar eu nu am somn pentru ca ma gandesc la toate cele; cum ar fi daca cu timpul totul o sa fie bine si o sa ma descurc singura, cum m-am descurcat o luna de zile aproape singura pt ca aproape mai tot timpul ne certam intre noi (acuma sunt pe cont propiu si mi-e mult mai bine, sincer).
nu as fi crezut vreodata ca la 20 de ani as putea fi pe un alt continent, departatre de 7000 km de tara mea, si nimeni altcineva nu ar fi crezut. dar ma simt mandra si va fi o provocare sa rezist un an. am renuntat la cateva lucruri importante si indragite pt mine. lucrul cel mai important la care am renuntat a fost scoala posliceala. nu prea mi-a placut niciodata ceea ce faceam la sc. posliceala.
cand am facut acest pas urias de a pleca de acasa am fost f. sigura pe mine de ceea ce am vrut (si am vrut din toata inima sa schimb ceva) si am simtit tot timpul ca am sa ajung in africa, chiar daca au fost anumite dubii la mijloc. nimeni nu a fost de acoord si nu au avut incredere in noi. sper ca nu am facut ceva gresit si sa regret mai tarziu, dar nu cred.
ma gandesc cateodata la cei de acasa, dar inca nu imi lipsesc f mult, dar nu stiu de ce?, propabil pt ca nu sunt f mamoasa de felul meu si incerc sa ma tin puternica, pt mine (probabil pt ca sunt tanara).
al doilea lucru la care am renuntat (si de care mi-e cel mai dor pt ca a aprins un foc in mine pe care nu il pot stinge pana cand nu reusesc sa fac ce mi-am propus) este catararea, sport pe care l-am practicat din ian.06 pana la sf. lui martie06 si am reusit performanta pe care altii nu au reusit-o intr-un an de zile. climbing-ul este un sport nou pt romani, dar nu pt toti; dar am gasit cativa oameni cu adevarat indragostiti de acest sport si f buni prieteni. la acest lucru mi-a fost cel mai greu sa renunt, m-am amagit singura ca voi putea face acest sport si in africa, dar m-am inselat si sufar. in ziua cand am plecat la bucuresti pt a lua avionul spre africa trebuia sa concurez la primul meu concurs de catararea, imi pare rau ca nu am putut participa si de a-mi da seama cu adevarat de adevarata mea valoare, dar poate ca e mai bine asa.
aici in douala- cameroun am simt ca pe nisip miscator, in legatura cu toti oamenii de aici, albi, negri sau galbeni.
toti iti sunt prieteni si toti iti sunt dusmani
fii cu toti si in acelasi timp cu nimeni (<- ghidare) 05:57
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
ehe,... si uite asa viata te poarta in lumi necunoascute, si poate de asta sunt si placute... Sentimentul ala care iti declanseaza in inima teama de pericol, similar cu adrenalina produsa de sporturile "inalte" se poate atinge si in lumi imdepartate, unde toate simturile iti sunt mai ascutite, pentru ca impactul cu lumea este mai puternic, te pune in garda... Aici, nu mai ai caldura familiei aproape, nu mai ai zidul aparator creat in copilarie de dragostea oamenilor pe care ii cunosti si care stii ca nu iti vor face rau, de lumina locurilor in care ai crescut... Aici, in lumi indepartate, nu incerci decat sa reproduci sentimentul de siguranta si acceptare, il cauti acum in ceva ostil, dar tocmai asta e paradoxul: e placut pentru ca naste in tine un nou sentiment: acela de forta interioara, de maturitate, de adaptare, si te face sa stii ca pentru totdeauna vei fi imbatabil, de neatins, in orice situatie, in orice loc: asta e adrenalina lumilor necunoscute....
Trimiteți un comentariu